Tulburările anxioase

1. Ce sunt tulburările anxioase?

Tulburările anxioase cuprind acele tulburări care au în comun frica excesivă și anxietatea, precum și perturbările de comportament asociate. Frica reprezintă răspunsul emoțional la un pericol iminent real sau presupus, în timp ce anxietatea constă în anticiparea unui pericol. Evident aceste stări se suprapun dar sunt și diferite, frica fiind adesea însoțită de creșteri bruște ale reacțiilor fizice automate, precum palpitațiile sau transpirația excesivă, în fața unui pericol imediat și cu comportament de salvare, iar anxietatea se asociază mai des cu tensiune musculară și vigilență, necesare pregătirii pentru un pericol așteptat, precum și cu comportament precaut și evitant. Uneori, gradul de frică sau anxietate este atenuat printr-un comportament de evitare care influențează multe domenii ale vieții.

 

2. Principalele forme ale tulburărilor anxioase

Tulburările anxioase includ diverse tipuri:

1. Tulburarea anxioasă de separare: frica excesivă de separare de o persoană apropiată.
2. Mutismul selectiv: incapacitatea de a vorbi în anumite contexte sociale, în ciuda abilității de a comunica în altele.
3. Fobia specifică: frica intensă de un obiect sau situație specifică (ex.: păianjeni).
4. Tulburarea anxioasă socială: teama de a fi judecat sau umilit în public (ex.: întâlnirea unor persoane necunoscute, situațiile în care persoana poate fi privită atunci când mănâncă sau bea etc.).
5. Tulburarea de panică: episoade repetate de frică intensă (atacuri de panică).
6. Agorafobia: frica de spații deschise sau locuri publice greu de părăsit.
7. Tulburarea anxioasă generalizată: îngrijorare cronică, exagerată.

 

În cele ce urmează, voi prezenta fiecare tip de tulburare anxioasă, punând accent pe caracteristicile distinctive, simptomele specifice și impactul asupra persoanelor afectate:

 

1. Tulburarea anxioasă de separare
   

 

Aceasta se manifestă printr-o frică și anxietate excesive, inadecvate pentru stadiul de dezvoltare, privind separarea de persoanele de atașament, evidențiate de cel puțin trei din următoarele simptome:

1. Distres excesiv și recurent la anticiparea sau confruntarea cu separarea de casă sau de persoanele de atașament.
2. Îngrijorare persistentă și excesivă despre pierderea sau rănirea figurilor de atașament (ex.: boli, accidente, deces).
3. Îngrijorare constantă legată de posibilitatea unui eveniment neplăcut care ar duce la separare (ex.: răpire, pierdere, accident).
4. Refuz persistent sau evitare a ieșirii din casă, a mersului la școală, la muncă sau în alte locuri din cauza fricii de separare.
5. Teama excesivă de a rămâne singur sau fără figurile de atașament acasă sau în alte contexte.
6. Refuz de a dormi departe de casă sau departe de figurile de atașament.
7. Coșmaruri recurente cu tema separării.
8. Simptome fizice (ex.: dureri de cap, greață, dureri de stomac) care apar înainte sau în timpul separării.

 

Alte criterii:

• Simptomele trebuie să cauzeze un impact semnificativ asupra funcționării sociale, academice, ocupaționale sau în alte domenii importante.
• Simptomele nu sunt mai bine explicate de alte tulburări, cum ar fi autismul, agorafobia sau tulburarea de stres post-traumatic.

 

Impactul asupra persoanelor afectate

 

Impact asupra relațiilor sociale:

Tulburarea anxioasă de separare poate limita relațiile interpersonale, deoarece persoanele afectate evită activitățile care implică distanțarea de figurile de atașament. Dependența emoțională excesivă poate genera tensiuni, afectând calitatea legăturilor cu cei din jur.

 

Impact asupra educației și carierei

La copii, refuzul de a merge la școală afectează atât performanța academică, cât și integrarea socială. La adulți, frica de separare poate limita oportunitățile profesionale, împiedicând călătoriile sau autonomia la locul de muncă.

 

Impact asupra sănătății fizice și emoționale

Simptomele fizice precum greața sau durerile de cap pot fi frecvente, iar anxietatea constantă poate duce la tulburări secundare, cum ar fi depresia. Persoana trăiește într-o stare de stres accentuat, care îi afectează echilibrul emoțional.

 

Impact asupra independenței

Pentru adulți, această tulburare poate limita dezvoltarea unei vieți independente. Persoana poate evita să locuiască singură, să călătorească sau să ia decizii majore fără aprobarea figurilor de atașament. Acest lucru poate duce la o stare de stagnare personală și profesională, afectându-i încrederea în sine și autonomia.

 

În ansamblu, această tulburare afectează profund funcționarea zilnică, subliniind nevoia intervenției terapeutice.

 

2. Mutismul selectiv

 

Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate caracterizată prin incapacitatea persistentă a unei persoane de a vorbi în anumite situații sociale în care este de așteptat să comunice, în ciuda faptului că vorbește în alte contexte. Această afecțiune este mai frecventă la copii și poate interfera semnificativ cu performanța școlară, viața socială și alte domenii importante ale funcționării zilnice.

1. Incapacitatea persistentă de a vorbi în situații sociale specifice (ex.: la școală, în prezența unor străini), în care este așteptat să comunice verbal, deși poate vorbi în alte contexte.
2. Tulburarea interferează semnificativ cu realizările educaționale și/sau profesionale sau cu comunicarea socială.
3. Durata simptomelor este de cel puțin o lună (nu doar în prima lună de școală).
4. Incapacitatea de a vorbi nu este cauzată de o lipsă de cunoștințe sau de disconfort cu limba vorbită în situațiile respective.
5. Tulburarea nu este mai bine explicată de o altă afecțiune, cum ar fi tulburarea de comunicare, autismul sau schizofrenia.

 

Impactul mutismului selectiv

 

Impact social

Copiii cu mutism selectiv întâmpină dificultăți în a-și forma prietenii și a participa la activități sociale. Izolarea socială poate duce la scăderea stimei de sine și la sentimente de singurătate.

 

Impact educațional

În mediul școlar, aceștia pot avea rezultate academice mai slabe, deoarece evită să răspundă la întrebări, să participe la discuții sau să solicite ajutor. Această retragere poate afecta învățarea și interacțiunile cu profesorii și colegii.

 

Impact emoțional

Mutismul selectiv poate genera stres semnificativ și alte tulburări asociate, precum anxietatea socială sau depresia. Frica intensă de a vorbi poate deveni copleșitoare, influențând funcționarea generală.

 

Impact asupra familiei

Părinții și îngrijitorii pot resimți frustrare și neputință în încercările de a încuraja comunicarea copilului, ceea ce poate afecta relațiile familiale.

 

Intervenția terapeutică timpurie, în special prin metode precum terapia cognitiv-comportamentală (CBT), este esențială pentru reducerea anxietății și dezvoltarea abilităților de comunicare.

 

3. Fobia specifică

Fobia specifică este o tulburare de anxietate caracterizată printr-o teamă intensă, irațională și persistentă față de un anumit obiect, situație sau activitate, care este fie evitată, fie suportată cu un nivel extrem de disconfort. Teama este disproporționată în raport cu pericolul real pe care acesta îl prezintă. Exemple comune includ frica de înălțimi, animale, injecții sau spații închise.

 

Pentru diagnosticarea fobiei specifice, trebuie îndeplinite următoarele criterii:

1. Frica sau anxietatea intensă față de un obiect sau o situație specifică (ex.: zbor, înălțimi, animale, sânge).
2. Obiectul sau situația fobică provoacă aproape întotdeauna frică imediată.
3. Evitarea activă a obiectului/situației sau suportarea acestuia cu un disconfort intens.
4. Frica este disproporționată în raport cu pericolul real și contextul cultural.
5. Simptomele persistă de cel puțin 6 luni.
6. Impact semnificativ asupra funcționării sociale, profesionale sau în alte domenii importante ale vieții.
7. Tulburarea nu este mai bine explicată de alte afecțiuni, precum tulburarea de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) sau tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).

 

4. Tulburarea anxioasă socială

Tulburarea anxioasă socială (fobia socială) este o tulburare de anxietate caracterizată printr-o frică intensă și persistentă de a fi evaluat negativ, judecat sau umilit în situații sociale sau de performanță. Persoanele afectate se tem de expunerea publică și de posibilitatea de a se face de râs, ceea ce le determină să evite astfel de contexte sau să le suporte cu un disconfort extrem.

 

1. Pentru diagnosticarea tulburării anxioase sociale, trebuie îndeplinite următoarele criterii:
2. Frica sau anxietatea semnificativă față de una sau mai multe situații sociale în care persoana este expusă posibilei evaluări de către ceilalți (ex.: vorbit în public, întâlniri cu străini).
3. Persoana se teme că va acționa într-un mod care va atrage judecăți negative sau va cauza rușine sau umilință.
4. Situațiile sociale temute provoacă aproape întotdeauna anxietate.
5. Evitarea activă a acestor situații sau suportarea lor cu anxietate extremă.
6. Teama este disproporționată în raport cu amenințarea reală pe care o reprezintă situația.
7. Simptomele persistă de cel puțin 6 luni.
8. Tulburarea determină disfuncții semnificative în viața socială, educațională, ocupațională sau alte domenii importante.
9. Simptomele nu sunt cauzate de o afecțiune medicală, medicamente sau alte tulburări psihice.

 

Impactul tulburării anxioase sociale

Impact social
Persoanele afectate evită interacțiunile sociale, cum ar fi întâlnirile, petrecerile sau vorbitul în public, ceea ce duce la izolare și dificultăți în menținerea relațiilor interpersonale.

 

Impact educațional
La elevi și studenți, anxietatea socială poate afecta performanțele academice prin evitarea prezentărilor orale, participării la discuții sau interacțiunilor cu colegii și profesorii.

 

Impact profesional
La adulți, teama de evaluare poate limita oportunitățile profesionale, cum ar fi interviurile, promovările sau rolurile care implică vorbitul în public. Acest lucru poate afecta avansarea în carieră și stabilitatea financiară.

 

Impact emoțional
Anxietatea constantă poate contribui la scăderea stimei de sine și la sentimente de inutilitate. În unele cazuri, tulburarea poate duce la depresie sau alte tulburări asociate, cum ar fi consumul de substanțe.

 

Impact asupra sănătății generale
Persoanele cu această tulburare pot trăi într-o stare continuă de stres, care poate afecta sănătatea fizică prin tulburări de somn, probleme digestive sau dureri de cap frecvente.

 

Intervenția terapeutică, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT), este esențială pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de gestionare a fricii sociale și pentru îmbunătățirea funcționării generale.

 

5. Tulburarea de panică

Tulburarea de panică este o tulburare de anxietate caracterizată prin apariția unor atacuri de panică recurente și imprevizibile, care sunt episoade intense de anxietate extremă și disconfort fizic. Aceste atacuri sunt însoțite de simptome fizice și psihologice, cum ar fi palpitațiile, dificultăți de respirație și teama de a pierde controlul sau de a muri. Persoanele cu tulburare de panică trăiesc cu teama constantă că vor experimenta un alt atac de panică, ceea ce poate duce la evitarea anumitor locuri sau situații.

 

Pentru diagnosticul de tulburare de panică, trebuie să fie îndeplinite următoarele criterii:

a. Atacuri de panică recurente și imprevizibile, definite printr-o perioadă scurtă (în general, câteva minute) de anxietate intensă, în care se manifestă cel puțin patru dintre următoarele simptome:

• Palpitații, bătăi rapide ale inimii
• Transpirație
• Tremurături sau frisoane
• Dificultăți de respirație sau senzație de sufocare
• Durere sau disconfort toracic
• Greață sau disconfort abdominal
• Amețeli, senzație de leșin
• Frică de a pierde controlul sau de a înnebuni
• Frică de moarte iminentă
• Sentiment de derealizare sau depersonalizare

 

b. Cel puțin unul dintre aceste atacuri a fost urmat de o lună sau mai mult de unul dintre următoarele:

– Teama de a avea un alt atac de panică

– Modificări semnificative ale comportamentului, cum ar fi evitarea locurilor unde au avut loc atacuri de panică

– Simptomele nu sunt cauzate de alte afecțiuni medicale sau consumul de substanțe (ex.: droguri, medicamente).

– Simptomele nu sunt mai bine explicate de alte tulburări, cum ar fi fobia specifică, agorafobia sau tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).

 

Impactul tulburării de panică

 

Impact personal

Atacurile de panică pot provoca o stare constantă de frică și anxietate, ceea ce poate afecta semnificativ calitatea vieții. Persoanele cu tulburare de panică se pot simți izolate din cauza teama că ar putea experimenta un alt atac în orice moment.

 

Impact social

Frica de a suferi un atac de panică în public sau în situații sociale poate duce la evitare, iar acest lucru poate limita interacțiunile sociale și poate contribui la retragerea din activitățile zilnice, ducând la izolare socială.

 

Impact profesional

De asemenea, persoanele afectate de tulburarea de panică pot evita anumite locuri sau situații de la locul de muncă, cum ar fi întâlniri sau călătorii, din cauza temerii de a experimenta un atac de panică. Aceasta poate afecta performanța și avansarea profesională.

 

Impact emoțional

Trăirea cu teama constantă de a suferi un atac de panică poate duce la scăderea stimei de sine și la dezvoltarea altor tulburări emoționale, precum depresia sau anxietatea generalizată.

 

Impact asupra sănătății fizice

Stresul continuu provocat de teama de atacurile de panică poate avea un impact negativ asupra sănătății fizice, crescând riscul de hipertensiune arterială, tulburări de somn și probleme digestive.

 

Tratamentul pentru tulburarea de panică include, de obicei, terapia cognitiv-comportamentală (CBT) și, în unele cazuri, medicația, care pot ajuta persoanele afectate să învețe cum să facă față atacurilor și să reducă frecvența și intensitatea acestora.

 

6. Agorafobia

Agorafobia este o tulburare de anxietate caracterizată prin teama intensă și persistentă de a se afla în locuri sau situații din care ar fi dificil să scapi sau în care ajutorul nu ar fi disponibil în caz de apariție a unui atac de panică sau a altor simptome care determină incapacitate sau jenă. De obicei, aceasta include teama de a fi în locuri aglomerate, de a călători singur sau de a fi departe de casă, și poate duce la evitarea acestor situații. Agorafobia se poate dezvolta adesea după experiențe repetate de atacuri de panică.

 

Pentru diagnosticarea agorafobiei, trebuie îndeplinite următoarele criterii:

a. Teama sau anxietatea semnificativă legată de cel puțin două dintre următoarele situații:

– Folosirea transportului public (autobuze, trenuri, avioane).

– A fi în locuri deschise (parcuri, parcări, piețe).

– A fi în locuri închise (magazine, cinematografe, teatre).

– A sta în rânduri sau mulțimi.

– A fi singur acasă sau departe de casă.

 

b. Persoana evită aceste situații sau le îndură doar cu o anxietate extremă.

 

c. Teama sau anxietatea sunt disproporționate față de pericolele reale și persistă timp de cel puțin 6 luni.

 

d. Teama sau anxietatea cauzează disfuncție semnificativă în viața personală, socială, profesională sau în alte domenii importante.

 

e. Teama și anxietatea nu sunt explicate mai bine prin alte tulburări, cum ar fi tulburarea de panică, fobia socială sau alte tulburări psihiatrice.

 

Impactul agorafobiei

 

Impact personal

Persoanele cu agorafobie se confruntă cu o frică copleșitoare legată de expunerea în anumite situații sau locații, ceea ce le determină să evite aceste locuri, limitându-și astfel semnificativ viața cotidiană și independența. Această izolare poate duce la pierderea unei părți importante a identității și autonomie.

 

Impact social

Evitația locurilor publice și a evenimentelor sociale duce adesea la o izolare socială semnificativă, afectând relațiile interpersonale și facilitând retragerea din cercurile sociale și familiale. Persoanele afectate pot ajunge să depindă de ceilalți pentru activități de zi cu zi, ceea ce poate provoca sentimentul de rușine sau de neputință.

 

Impact profesional

Agorafobia poate face imposibilă menținerea unui loc de muncă sau participarea la activități profesionale care implică deplasări sau întâlniri în locuri publice. Teama de a ieși din casă poate duce la absențe frecvente și la o scădere a performanței în carieră.

 

Impact emoțional 

Stresul și anxietatea continuă pot duce la sentimente de neajutorare, scăderea stimei de sine și riscul de a dezvolta alte tulburări de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau tulburarea de panică. Aceste emoții negative pot deveni un cerc vicios, în care frica de situațiile provocatoare amplifică evaziunea și izolația.

 

Impact asupra sănătății fizice

Agorafobia crește nivelul de stres și poate afecta sănătatea fizică prin tulburări de somn, dureri musculare, probleme digestive și slăbirea sistemului imunitar. De asemenea, persoanele cu agorafobie pot dezvolta comportamente de evitare, care duc la un stil de viață sedentar și la creșterea riscurilor de obezitate și alte afecțiuni asociate.

 

Tratamentul agorafobiei include adesea terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care ajută persoanele afectate să învețe tehnici de relaxare și strategii de expunere graduală pentru a face față temerilor. Medicația, în special antidepresivele și anxioliticele, poate fi folosită pentru a reduce simptomele anxioase și pentru a îmbunătăți răspunsul la terapie.

 

7. Tulburarea anxioasă generalizată

Tulburarea anxioasă generalizată (TAG) este caracterizată printr-o preocupare excesivă și continuă față de diverse aspecte ale vieții, cum ar fi munca, sănătatea, relațiile sau alte situații cotidiene. Persoanele care suferă de această tulburare simt o anxietate constantă și o neliniște generalizată, chiar și în absența unui pericol real. Această anxietate este dificil de controlat și poate afecta semnificativ funcționarea zilnică.

 

Pentru diagnosticarea tulburării anxioase generalizate, trebuie îndeplinite următoarele criterii:

 

a. Anxietate excesivă și îngrijorare referitoare la o varietate de evenimente sau activități, care persistă cel puțin 6 luni.

 

b. Persoana are dificultăți în a controla îngrijorarea și este adesea copleșită de ea.

 

c. Anxietatea este asociată cu cel puțin trei sau mai multe dintre următoarele simptome (în cazul copiilor, doar două sunt necesare):

 

– Neliniște sau senzație de tensiune.

– Oboseală ușoară.

– Dificultăți de concentrare sau senzație de „minte goală”.

– Irritabilitate.

– Tensiune musculară.

– Tulburări de somn (dificultăți de adormire sau somn agitat).

 

d. Anxietatea sau îngrijorarea cauzează o disfuncție semnificativă în viața personală, socială sau profesională a persoanei.

 

e. Tulburarea nu se datorează efectelor fizice ale unei substanțe (de exemplu, alcool, medicamente) sau unei alte afecțiuni medicale.

 

f. Simptomele nu sunt mai bine explicate printr-o altă tulburare mentală, cum ar fi tulburarea de panică, fobia socială sau depresia majoră.

 

Impactul tulburării anxioase generalizate

 

Impact personal

Anxietatea constantă și neliniștea pot face viața de zi cu zi extrem de provocatoare. Persoanele cu TAG se simt adesea copleșite de problemele cotidiene și pot avea dificultăți în a se bucura de activitățile zilnice. Această stare de tensiune constantă poate duce la epuizare fizică și emoțională, afectând starea de bine generală.

 

Impact social

Preocupările constante pot afecta relațiile interpersonale. Persoanele cu TAG pot fi percepute ca fiind îngrijorate sau excesiv de critice, iar acest lucru poate duce la retragerea socială sau conflicte cu cei din jur. Teama de a nu face față sarcinilor sau de a nu răni pe cineva cu comportamentele lor poate contribui la izolare și la pierderea conexiunilor sociale importante.

 

Impact profesional

Anxietatea persistentă poate afecta performanța profesională. Persoanele cu TAG pot avea dificultăți în a se concentra la locul de muncă, fiind adesea îngrijorate de posibilele greșeli sau de evaluările celorlalți. De asemenea, pot experimenta stres semnificativ în fața sarcinilor noi, afectându-le eficiența și productivitatea.

 

Impact emoțional

Neliniștea constantă poate duce la dezvoltarea altor tulburări psihologice, cum ar fi depresia sau tulburările de somn. Persoanele cu TAG pot simți că nu au control asupra propriilor gânduri și trăiri, ceea ce poate cauza un sentiment de neajutorare și frustrare. Starea emoțională fluctuantă poate duce la scăderea stimei de sine și la un sentiment de izolare.

 

Impact asupra sănătății fizice

Simptomele fizice asociate cu TAG, cum ar fi tensiunea musculară, oboseala și tulburările de somn, pot afecta sănătatea generală. De asemenea, anxietatea cronică poate contribui la creșterea riscului de afecțiuni cardiovasculare, probleme digestive și scăderea sistemului imunitar. Persoanele cu TAG pot dezvolta și comportamente de evitare, care le pot duce la un stil de viață sedentar.

 

Tratamentul pentru tulburarea anxioasă generalizată include de obicei o combinație de psihoterapie cognitiv-comportamentală (CBT) și medicație (antidepresive, anxiolitice). CBT ajută pacienții să învețe să identifice și să modifice tiparele de gândire disfuncționale, reducând anxietatea și îngrijorarea excesivă. Terapia de expunere și tehnicile de relaxare pot fi de asemenea folosite pentru a ajuta persoanele să facă față anxietății în mod eficient.

 

3. Cum poate ajuta un psihoterapeut?

 

Un psihoterapeut creează un spațiu sigur în care oamenii pot discuta despre temerile lor și pot primi suport emoțional. Acesta ajută la identificarea cauzelor anxietății și la dezvoltarea unor strategii pentru a face față situațiilor stresante. Spre exemplu, terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe modificarea gândurilor negative și a comportamentelor asociate, fiind una dintre cele mai eficiente metode pentru tratarea tulburărilor anxioase.

 

4. Cum alegi specialistul potrivit?

 

Alegerea unui psihoterapeut nu trebuie să se limiteze la proximitate geografică. Mulți terapeuți, inclusiv din orașe mari precum București, oferă ședințe online, ceea ce permite accesul la servicii de calitate, indiferent de locul în care te afli. De exemplu, un psihoterapeut București poate fi o opțiune excelentă dacă locuiești în zonă, dar multe servicii sunt disponibile și online, permițând accesul rapid la ajutorul necesar, indiferent de distanță. Important este să te simți în siguranță și înțeles de către specialistul ales. Nu lăsa anxietatea să controleze viața ta – ajutorul este la un pas distanță, fie online, fie față în față.

 

5. Concluzie

 

Tulburările anxioase nu trebuie să definească viața unei persoane. Prin consiliere psihologică adecvată, anxietatea poate fi gestionată eficient. Investiția în sănătatea mintală nu doar că îmbunătățește calitatea vieții, dar deschide și ușa către o existență mai echilibrată și mai împlinită.

Indiferent de natura fricilor sau grijilor tale, ajutorul este la îndemână. Apelează la un specialist și fă primul pas spre vindecare!